Cetatea Deva

Cetatea Deva, asezata pe un con vulcanic ce domina orasul de la peste 180 metri inaltime, a fost considerata in evul mediu una dintre cele mai importante fortificatii ale Transilvaniei. Este foarte probabil ca inaintea cetatii medievale sa fi existat aici o fortificatie dacica, dupa cum o dovedesc blocuri de piatra cu taieturi caracteristice in forma de coada de randunica incastrate in ziduri.
Cetatea a fost consemnata documentar in doua acte de cancelarie din acelasi an, 1269. Primul se refera la banul Mikud, care primeste din partea regelui Stefan al V-lea al Ungariei o mosie in comitatul Dabaca pentru serviciile aduse coroanei in luptele impotriva cumanilor sub castro Deva vocato. Al doilea document se refera la comitele Chyl din Calnic, caruia regele ii face danii pentru faptul ca a luptat alaturi de el sub cetatea Devei si a Codlei. La sfarsitul secolului al XIII-lea cetatea devine resedinta voievozilor Roland Borsa si Ladislau Kan, de unde acestia isi exercitau autoritatea asupra voievodatului Transilvaniei. Alegerea cetatii drept resedinta voievodala dovedeste ca aceasta era puternica si dispunea de constructii suficiente pentru a satisface pretentiile curtii. Dupa 1315 cetatea reintra in stapanirea regelui Carol Robert. Castelanii cetatii Deva sunt in seccolul al XIV-lea si comiti ai comitatului Hunedoara. in acest secol cetatea avea un domeniu in care intrau peste 50 de sate si patru districte romanesti.