Biserica evanghelica fortificata din Ungra

Biserica fortificata Ungra - La aceasta localitate, trebuie sa avem in vedere atat o biserica evanghelica fortificata, cat si o cetate. Ultima a fost situata pe locul cimitirului evanghelic de astazi, pe dealul denumit Burchrech. Ocupa initial un perimetru poligonal neregulat de circa 110 x 70 m. Santurile sale, triple, in spatele carora a functionat si o palisada, se mai contureaza astazi vag la suprafata solului, spre vest si sud-vest. Apoi, in alta etapa, s-a adaugat o curtina de piatra, in care au intrat si spolii romane din castrul roman Pons Vetus, pe Raul Olt. Cetatea a inceput sa aiba activitate dupa a doua jumatate a secolului al XII-lea. Este mentionata documentar de doua ori, in anii 1211 si 1222, in hotarul concesiunii teutone. A fost o cetate regala de granita si cu adevarat singura atat de timpurie, care poate fi mai strans datata. insa, scoasa din uz, a fost demantelata sistematic pentru a servi la constructia bisericii romanice din sat, in a doua jumatate a secolului al XIII-lea.
Asadar, a murit o cetate, s-a nascut o biserica. Istoria complexului ecleziastic a inceput tot in cel de-al XIII-lea veac, doar ca ceva mai tarziu, prin ridicarea unei frumoase bazilici cu trei nave si cor alungit, inchis semicircular. Pietre romane, decorative, au fost reutilizate si montate in pereti. Pe vest, se afla o clopotnita, a carui dublu rost de turn-locuinta nu mai poate fi dovedit datorita demolarii sale in anul 1843. Dar, operatiunea demolarii a "eliberat" un monumentalul portal romanic tarziu, de pe fatada vestica a bisericii. Nava centrala ne arata si acum autentice ferestre geminate, din prima perioada de constructie. Biserica a fost dedicata Sf. Andrei si initiativa ridicarii ei a apartinut greavilor sasi, locali. insa ea, nu a ramas in forma initiala, romanica. La invazia tatara de la 1658, biserica a fost grav avariata, asa ca ulterior i s-au demolat navele laterale. Petele de culoare ale tencuielilor lasa sa acum transpara liniile arcadelor care se sprijineau pe stalpii despartitori ai navelor. in perioada gotica, cel putin boltile corului s-au refacut. De la ele au ramas vizibile doar consolele de sprijin, dar si acelea bine mascate de boltile mai tarzii, baroce. Lacasul ambalat de tencuieli astazi are o potentialitate de restaurare formidabila, cu sansa de a fi unul dintre cele mai frumoase si mai vechi locuri din zona. Din zestrea interioara a bisericii, cel putin patru piese sunt de remarcat: altarul cu patru coloane corintice, frumos integrat corului, care contine o Rastignire datata in prima jumatate a secolului al XVI-lea, orga actuala, realizata la 1846, un clopot din 1668, dar si mecanismul vechiului ceas din turnul bisericii (acum in micul muzeu amenajat la intrarea in ansamblu).